In rest, nimic…

Pe la cârciumi se joacă teatru schizofrenic din perspectva tridimensională, se poartă cărămidă roşie pe post de haină de corp în beciuri umede şi peisajul s-a strâmbat din cauza firului de iarbă încă murdar de praful înecăcios de iarnă.

S-a mai murdărit puţin plasa de la geam şi strică perspectiva unui capăt de zid cu două geamuri şi o uşă ce dă în gol şi în vârful căruia se arată un moţ de copac din grafit.

În rest, se căsca un nimic cu miros de scrum învechit, în care mai sună din când în când roţi de fiare cu motoare diesel.Discret, un pic de soare dă bine la retină.

În rest, se căsca un nimic cu miros de sârmă, din care mai sună din când în când nişte câini turbaţi de gardurile vii, căci ele trebuie să se simtă în prag de prospeţime în vreme ce  le cresc muguri umezi.

Urâtă tencuială!!!

Am o bricheta fara gaz

Cum naiba, diminetile astea s-au umezit cu aschii de gheata care intra sub piele si inrosesc albul ochilor. Am visat cum stateam in gatul unui monstru mic cu dinti rari, si am tresarit din inaltul visului intr-o mare de greu incoltit. Imi pare rau ca nu l-am ucis si as forta intoarcerea in vis doar ca sa am satisfactia de ai lua suflarea.

Oricum in dimineata asta rece pana in vene,visul nu e posibil, se umple camera de nimic din lumina gri si  trebuie sa sar iar din pat cu talpile pe parchet nesatisifacator.

As da foc unui varf de flacara care nu mai arde sau as face eu un foc mai mic sub norul de ora unsprezece, dar am o bricheta fara gaz.

Pe drum…

Un an nebun, apasator dar cu o primavara curata si frumoasa care m-a prins pe drum in cautare de cer,am urcat mai sus,de obicei popasul se face in varf si tot de obicei, in varf fac popas si ganduri despre salt in gol. Pe coborare am linistit ritmul de avant. La inceput de vara am coborat intre colinele Iasiului sa ma bucur de zambet la un pahar de vin sec si apa separat. A doua sorbitura loveste fix sub pleoape si ma preface in somn de pisici. Oamenii frumosi se dezmiarda pe strazi dezmortite, iar ciresele dau in parg in fata la Mitropolie. Dupa numai cateva secunde, ciresele se coc de tot si se transforma in dulceata dintr-o reteta clasica.

Drumuri in tren cand verde-i tanar, pe sub nori cu sprancene carunte si asfintit cu gust de caramel se aduna in ceasca de priviri.

Anul acesta am stat cu ochii in sus s-astept sa vina la chat un pasaroi…ce faci dude? U take it easy?

Patimile transpira in siropuri caramizii si cheama gales sub bolte adanci ratacitoare. Ma tot intreb, coborand catre pantec ul fierbinte al pamantului costumat in clovn, de ce se raceste oare teribil, in loc sa se aprinda porii de clocot? Rasete in ecou si forme line luminate sumar se alinta pe nisip botezat cu praf de sare. Ploaia mica din parbriz topeste cu rabdare drumul, pana cand se face nevazut, apoi isi mai arata cate un cot ascuns dupa acoperisuri grabite. Am cunoscut copaci inalti si tineri, acolo unde drumul ajunge nicaieri.

Si-o vara cu asfalt aproape topit mirosind a tocuri se asterne-n gluma din unghi subiectiv. Soarele imita marea-n clocot printre ganduri de pisici suparate pe vreme. Intr-un orizont se crapa norii a ziua, in altul se preface cerul in zahar ars.

Prieteni au plecat pe inceput de toamna dintre copaci batrani martori la copilarie, pe drum de frunze pensionate, in ploile cele mai ude.

O vrajitoare intr-un turn uitat spune din globuri patate, cum ca vine in cercuri line noaptea. Relax, my good friend, sa dam o tura pe sub cer senin si apoi, spre zambete in nopti de drum…

Strugurii cei mai de sus…

Strugurii cei mai de sus sau cei mai inalti dintre struguri, oricum e bine, ajung cam pana la 15 metri deasupra pamantului.  Curios, strugurii astia ce isi afunda cozile in beton galben, se unduiesc pe langa geamuri mai mereu deschise din care danseaza perdele albastre.

Inauntrul ferestrelor cu perdele albastre, se inghesuie mirosuri de lapte proaspat si rece.  Sunete de fonograf, cum ca onoarea se tine rumena la suprafata.  Penumbre fantomatice camufleaza un pahar cu vin negricios si sec.  Stam incolacit pe tulpina strugurelui cel mai de sus cu barbia ingropata in pervaz gri iar fierbinteala culorii ardea subtil.

Cand stai cocotat in tulpina strugurelui cel mai de sus devine complicat sa-ti regasesti picioarele in siguranta solului. Cea mai buna metoda de a cobora este sa te lasi sa cazi, pe spate. Atentie mare sa nu te lasi sa cazi de tot, doar deschizi din aripi dupa ce razbati de strugurii cei mai de jos…

Linii

Pe cornier

Un mic aparat electric tipa in disperare pe pat…Zice…” bip, bip, bip…” la nesfarsit. Pfu s-a racit lumina afara, dimineata gri…

Periuta de dinti, periaj clasic, pana pulseaza gingiile, apaaaaaa, rece. Barba cam mare…mai merge o zi. Camasa… un nasture in plus deschis pe piept, sa intre racoarea de afara.  Astazi…palarie, gecuta caramizie, se ridica gulerul pana sub ochi.

Buna dimineata! Saru’ mana! O zi buna! Usi…afara, dans de frunza.  Racorica… fuga la metroul, black out, leganare bizara, inapoi la suprafata. Mirosuri…gogosi, benzina, praf din plastic, balti negre, covrigi, tigari, cangrena, poarta de tabla, birou. Licori de cofeina, lumini de seara pe dimineata, doua minute Tarantino.

Un porumbel in curt3e pe un cornier din aluminiu incapabil sa zboare. What’s up dude??? Vrei un fum??? Iti fac o poza…Back pe taste…

Arabul doarme in matasuri pe langa Herastrau…Balanteaza un pic lumina asta! Deschide usa aia si lasa geamurile larg deschise…un pic de echilibru… Revival talk about death…

Auci! Tot revine marea pe ceafa, dorul asta sangereaza incet inuntru mic de tot, neoprit. Traped in a city but I belong ina field   ( The strokes), de unde au scos ei povestea asta, nu stiu.

Fum cu tutun…taste de plastic…ecrane mici…sunete subtiri…asfalt… telefoane care suna…1A…2A…3A…4A…120/h…5 A cruise…auostrada…nisip…plaja…MARE…the bitter end.

Sanatos, primar si verde…

O invalmaseala de sunete mici din corzi de chitara se ascund sub niste amintiri un pic prafuite. Prafuite cu pamant udat si uscat de ploi si de Soare.  Am numarat firele de iarba catre nord, la inceput in platitudinea campiei. Campia e banala, decolorata, iar limitele ei se vad in izvoarele zilei dintr-un ocean departat. Ma ridic pe varfuri sa caut in cealalta parte a lumii prima scanteie a zilei.  In mijloc de vara, campia e parlita neuniform, mai trece vantul plictisit si ridica prafuri deranjante catre obraji adormiti.

Mai sus, catre varful plaiului asta fierbinte, alintat ca perceptie sub numele de casa, firele de iarba se indesesc, racoarea diminetii umede le face sa se ingramadeasca unele in altele, covoarele crude se unduiesc pe dealuril crescande si line.

Si mai sus, in tara Siretului ploua cu racoare placuta, se poarta gecutze de vara, usor creponate, eu am una caramizie… Intr-o gara, cu ploaie mai calma, trenul stationeaza un pic mai mult. E timp de ars doua idei si de alergat pana sub un agud cu frunze late si dezbatut o balada cu un arab.

Ploua bine peste o dimineata difuza, se incretesc in aburi de bai niste arome de vin dulceag cu gust de Porto. Afara verdele pocneste in tineretea lui verde si cruda pana la seva

Respiro

Dupa primul potop uscat al verii s-a napustit o ploaie grasa in verdele din pamant. Frunzele au baut cu sete si se aruncau vesele plesnind fruntile lipite de geamul unui vagon albastru lenes. Pe cand isi dadea seama de adolescenta ei timpurie, dimineata si-a subtiat picaturile sia inceput sa le rastoarne cu voiosie peste camasi in carouri ce se lipeau ici si colo in puncte bine tintite de pe umeri alesi la intamplare.

Covoarele verzi cu gust crud imbraca campuri si dealuri si munti in nuanta cea mai proaspata , se deruleaza din fata in spate prin geamuri mici, se aliniaza intre fire greoaie ce cad de pe stalpi titanici,repeziciune. Suiera trenul pe la Pascani de doua ori scurt, e timpul de aprins minti cu filtre firave din carton indoit in graba. Mirosuri de fier mai curat se ridica de sub pamant pana prin buzunare ce poarta ochelari cu dioptrii fanteziste.

Uluitoare Vara asta, cu fustele ei, unele prea calde unele racoroase domol, iar altele imbufnate si pornite pe copacii prea frumosi ca sa nu starneasca invidia vremii. Cand va fugi ploaia raman martori, niste nori albi ca neaua, greoi si lenesi. Se joaca deghizandu-se in jucarii.

Cred ca nisipul din vecinatatea marii se bucura de apa dulce ce cade din cer, iar vantul joaca peste cateva creste mai bogate in spuma indoita cu apa de mare. Umbrelutele pustiite suira din paie vechi si raspandesc sub ele miros de plante ucise.  Imi amintesc pe nari de vremea marii pustii, pe vreme uda respira din plamanii ascunsi in adanc, iar martorii cu ochi deschisi raman putini.